Iubiti-ne :)

Si in sfarsit am ajuns la biblioteca zilele trecute. Dupa indelungi rascoliri de rafturi am ales 3 carti…2 pentru ca aveau un nume interesant ( dar nu vi le zic inca ) si una pentru ca de mult vroiam sa o citesc..mi-a fost laudata din toate partile si era la moda la momentul aparitiei…”De ce iubim femeile” de Mircea Cartarescu…am citit-o din curiozitate si da mi-a placut…mi-a creat mai multe senzatii in timpul cand o citeam…am si ras la multe faze..mai ales la metafora “fluturele cu aripi lipite somnoros” ( whaaaaaaaat?:)) ) cine a citit cartea stie ce desemna…m-a amuzat si capitolul in care vorbea despre obiectul care il inspira … am si plans ( asa si?>:P) cand naratorul povestea despre greselile pe care le facuse in trecut si referitor la acestea a dat un exemplu in care povestea de o pisicutza pe care a dat-o afara din casa pentru ca ii rosese coltul unei carti cu toate ca stia ca nu va supravietui in “salbaticie”, salbaticia lumii din afara apartamentului…ce pot sa spun m-a impresionat la sfarsit cand a spus ca acea pisica pe care n-a gasit-o nici pana “azi e un cui insangerat batut de-a dreptul in creierul meu”…cati dintre noi sunt in stare sa stea si sa-si numere “cuiele” …semnificand greselile pe care fiecare le-a facut..fata de altii sau fata de noi insine…fata de parinti…fata de colegi, prieteni…imi vine acum in minte un vers dintr-o melodie a Madonnei “I only hurt the ones I love” (vers care de cate ori ma port urat cu cineva drag imi vine in cap) …si nu inteleg de ce de obicei ne purtam urat sau facem rau tocmai celor dragi…poate pentru ca “ne permitem” sau sunt mai usor de ranit tocmai pentru ca gesturile , cuvintele noastre conteaza pentru ei…si asta e unul dintre “darurile” mele…sa ma port urat tocmai cu cine nu merita…dupa regret enorm dar pe moment nu ma pot abtine…cred ca avea dreptate Mircea Catarescu cand spunea ca ” a fi matur, a fi om intreg, nu inseamna altceva decat a intelege ca esti rau, fundamental si dincolo de altceva”… revenind la “De ce iubim femeile” am mai aflat si povestea Zarazei..despre care auzisem cat am auzit cu totii din melodia lui Cristian Vasile … m-a impresionat mai ales ca se povestea acolo ca in fiecare dimineata timp de o luna, iubitul ei (dupa ce ii furase cenusa de la crematoriu) inghitea cate o linguritza din cenusa ei :O…trist…nu infricosator..nu scarbos..doar trist…

Se mai vorbea despre fericire…cum ca “nu poti fi fericit ani intregi sau zile intregi.Nici macar cateva ore-n sir.”si de asemenea despre sensul dat fericirii de catre Goethe “esti cu adevarat fericit cand vrei sa opresti timpul sa pastrezi acel moment pentru intreaga eternitate” deci? ati fost vreodata fericiti cu adevarat? sunt sigura ca da…eu am avut multe momente cand am vrut sa opresc timpul in loc inseamna ca viata mea a avut sens I guess ( dupa cum zice Cartarescu) si sper sa aiba si de acum incolo (if u know what I mean )…foarte frumos si ultimul capitol al cartii, “De ce iubim femeile” ( asa se numea si capitolul) ..mi-a placut foarte mult..mi s-a zbarlit pielea cand l-am citit..cred ca tuturor femeilor le-a placut :-” ne cam flateaza asa tocmai de aceea..dar ce zic eu..nu ne flateaza …totul e adevarat ….asa ca iubiti-ne ca aveti de ce

“[...] intreaga lume exista pentru a ajunge la o femeie frumoasa.” (Mircea Cartarescu)